Îndrăznesc a vă așeza la suflet trei gânduri, care pot pentru unii dintre noi să se transforme într-un fel de făgăduință sau legământ. În primul rând, să nu ne pierdem nădejdea în Atotputernicul și Atotmilostivul Dumnezeu, căci zice psalmistul: „Dacă n-ar zidi Dumnezeu cetatea, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc.” De n-ar păzi Dumnezeu cetatea, în zadar ne-am osteni noi, cei ce credem că o păzim. Să nu ne pierdem nădejdea în Dumnezeu, căci un popor care crede în Dumnezeu nu piere niciodată! Un neam care crede în sfinți, totdeauna supraviețuiește, chiar dacă vremurile nu sunt ușoare.
Cel de-al doilea gând este legat de speranța noastră, a tuturor, ca România să se schimbe în bine. Biserica însă ne spune un mare adevăr pe care îl așez la rădăcina inimii dumneavoastră: România se schimbă în bine dacă încep eu însumi să mă schimb în bine. Prea mult așteptăm ca alții să se schimbe. Noi ne considerăm drepți. Prea mult vedem, sau mai bine zis nu vedem, bârna din ochii noștri, păcatele noastre și vedem paiul din ochiul fratelui său. În general zicem: „Răul este în celălalt, iadul este celălalt.” Conștiința propriei superiorități în raport cu alții constituie platforma pentru distrugerea propriei noastre ființe și a celor din jur. Să începem a ajuta România să se schimbe prin schimbarea noastră, în primul rând cea lăuntrică, și să vedem în primul rând păcatele din noi și chipul lui Dumnezeu din aproapele.
Al treilea gând. Răsună peste veacuri cuvântul sfântului Apostol Pavel: „Lărgiți-vă, fraților, inima!” Lărgiți-vă inima. De ce să ne-o lărgim? Pentru ca să încapă Dumnezeu în ea. Și pe lângă Dumnezeu să încapă toți bolnavii, deznedăjduiții acestei lumi. Și cum putem realiza această mare taină a lărgirii inimii noastre? În taina rugăciunii, căci rugăciunea se transformă într-un val de binecuvântare care pleacă de la noi până la marginea lumii. Rugăciunea noastră ca val de binecuvântare pătrunde în spitale, în mâna medicilor, care sunt chemați actualmente să răspundă atâtor chemări din partea atâtor frați de-ai noștri și surori ale noastre care se află pe patul de suferință. Așadar, nădejdea la Dumnezeu, lărgirea inimii și cu nădejde mântuitoare în purtarea de grijă a Celui Preaînalt, mergem la casele noastre, mărturisind și celor dragi cât de frumoasă a fost sărbătoarea Sfintei Parascheva. Ce minunată gazdă a fost Sfânta Parascheva, precum împlinește ea de aproape patru secole, aici, la Iași. Mulțumindu-vă tutror și pentru toate, să cântăm cu toții: Mântuiește, Doamne, poporul tău!
(Fragment din cuvântul IPS Teofan, la Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Iași, 2021)
